Bellydance

Însetată de scris, în sfîrşit am prins momentul pe care „mica vacanţă” de provenienţă virotica mi-a oferit-o. Multe idei s-au perindat prin capul scăldat de febră, ca acum să triumfe glorios în chip electronic. şi, cu forţe noi, ca după potop, debarchez într-o categorie nouă. Vreau să vorbesc depre mica mea pasiune, despre dansul din buric.

Mi-a venit ideea să scriu despre bellydance în momentul în care m-am ciocnit cu necunoscătorii. Ştiţi probabil despre dansul cu  mişcări unduioase şi senzuale al Şeherezadei, dans ce cucereşte orice bărbat (şi nu numai).  Păi iată, spre marea mea uimire, am întîlnit atitudini ce-l includeau în lista activităţilor indecente, un dans care îşi are rădăcinile într-o cultură destul de rigidă în ceea ce priveşte comportamentele indecente. Alte atitudini, „experte” în domeniu, îşi expun părerea nestingherit despre cum e corect sau nu  să dansezi în ritmurile orientale, dovedindu-şi cunoaşterea superficială. Şi e destul de iritant să aud afirmaţii de genul: „dansul de buric?! Nu e greu să mişti din fund…”, după care mă întreb ce caut eu  de trei ori pe săptămînă in sala de dansuri, şi încă mai  transpir  de mă ia naiba…

Însă eu voiam, de fapt, să vă povestesc  altceva despre acest dans. Cu siguranţă majoritatea celor familiarizaţi cu el îl cunosc foarte puţin, precum şi istoria acestuia.

Expresia „dans din buric” este traducerea din engleză a numelui (foarte popular) „belly dance” care, la randul său, este traducerea expresiei franceze la „danse du ventre”, dată de armata lui Napoleon, care a descoperit dansul oriental după campania de cucerire a Egiptului din 1798. Dansatoarele egiptene i-au şocat pe soldaţii francezi care au considerat costumele si miscarile lor languroase drept un afront sexual. Soldatii, exponenti ai unei societati franceze puritane in care biserica epocii desconsidera dansul, au facut o interpretare (partial) eronata alimentata desigur si de fanteziile lor si au vazut in dansatoare niste prostituate, iar dansul lor l-au numit „la danse du ventre”. Consacrarea expresiei a avut loc ulterior, la Targul International din Chicago din 1893, cu ocazia expozitiei „The Streets of Cairo”. „Belly dance” a fost un nume-carlig suficient de scandalos incat sa atraga privirile vizitatorilor catre dansatoarele din Orientul Mijlociu prezente la expozitie.

Însă, dansul oriental cuprinde o multitudine de stiluri. Raks sharki, Beledi, Shaaby, Saidi, Khaleejy, Fallahi, Hagalla, Alexandria, Zaar….. Ştiaţi? Cu siguranţă nu. Nici eu nu am ştiut pînă nu m-am aruncat în braţele lui. Despre acestea am să vă povestesc în posturile care vor urma.

Bellydance-ul nu este un simplu dans, este o filozofie, un mod de viaţă pentru unii. Este expresia feminităţii, a graţiei şi misterului. Este şi un joc al seducţiei şi al înţelepciunii feminine. E un fel de metabolism energetic dintre fiinţă şi lume.

Imagine

Anunțuri
Categorii: Bellydance | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: