Din jurnalul unei studente la psihologie

Singură printre oameni

S-a trezit în dimineaţa însorită cu certitudinea unei zile asemeni celor de mai înainte. Îşi pregăteşte cu atenţie măştile, pentru ca nu cumva să se găsească cineva s-o bănuiască. Cu grijă îşi aşează în geantă  masca unei studente silitoare care-şi schimbă în fiecare zi rochiile; a unei angajate care depune tot efortul  pentru a-şi face munca cît mai efectivă; a unei dansatoare în căutarea extazului. Şi parcă totul merge strună… dar, la o studiere mai minuţioasă, tabloul se schimbă. Cică e frumoasă şi apetisantă, dar costul acestei achiziţii depăşeşte orice închipuire. Cică are zîmbet şi ochi încîntători, dar acestea sunt zidul după care se ascund toate trăirile.

… şi se trezeşe, şi-şi urmează traseul ca-n fiecare zi- mic dejun, staţie, trolebus, universitate, iarăşi transport public, serviciu, prînz, serviciu, transport public, antrenamente… casă. Dulce casă, acolo unde singurătatea o deranjează cel mai puţin. Acolo, printre oameni, prin mulţimea de oameni, singurătatea o loveşte cel mai crunt. Şi nimeni nu o înţelege, nici nu vrea şi nici nu-ncearcă. Şi vine o careva Ana, şi-i plînge pe umăr, o careva Eugenie isterică, o careva Marie ce-i jură loialitate, însă niciodată n-o ascultă, chiar dacă pretinde că o face. Bine-nţeles că există şi un Apolo care, parcă este, da,  parcă nu-i, că-i tare ocupat.  Şi-apoi toţi sunt cu pretenţii, cică e pesimistă, depresivă, posomorîtă, dar nimeni nu încearcă s-o descopere. Poate că e din instict? Instict de conservare… sau pur şi simplu dezinteres.

Apoi toate crizele din lume s-au strîns şi s-au năpustit asupra ei.Mai plînge-n pernă din cînd în cînd, ei da ce femeie nu plînge? Încearcă să se confeseze, însă toţi vin cu soluţii deştepte, sau, cel mai des cu replica cea mai înţeleaptă: „lasă că totul va fi bine!”. Trece printr-un deficit intelectual probabil. Se omoară pentru mărunţişuri, cade în propria disgraţie. Şi poate doar ziua salariului o va salva, ori poate nu…

P.S. pentru cei ce se regăsesc în cele relatate mai sus, sfat- mergeţi la un psiholog. Ea nu va merge, căci fiind studentă la psihologie, crede că se „consiliază” singură…

Anunțuri
Categorii: Din jurnalul unei studente la psihologie | 9 comentarii

Şapte mici plăceri…

… rîvnite de mine. Unele sunt vise, unele realizate doar pe jumătate… căci mereu nu avem timp, mereu ne grăbim…

 

1.    „Neagră ca dracul, fierbinte ca iadul, puternică ca moartea, pură ca un înger, dulce ca dragostea” doar cafeaua poate fi. Iar cînd îţi mîngîie simţurile dis de dimineaţă, în aşternut, depăşeşte orice închipuire a plăcerii…  Desigur, merge vorba despre cafeaua naturală, născută în ibric, şi nu de soluţia  de uncrop şi  praf din comerţ. O fi bună şi ea, cafeaua solubilă, dar pentru astfel de ocazii o prefer pe cealaltă.

 

2.     „Dacă ţi-e frig, te va încălzi. Dacă eşti prea înfierbîntat, te va răcori. Dacă eşti deprimat, te va înveseli. Dacă eşti agitat- te va calma”.   Un ceai aromat , într-o după-amiază, alungă orice urmă de oboseală… şi simţi cum fiecare înghiţitură pătrunde corpul, alintînd fiecare celulă; simţi cum totul revine la locul lui şi eşti învăluită de calm şi linişte.

Şi cum sătulă sunt de reziduurile din pliculeţe, m-aş dezmierda cu un ceai  veritabil şi de soi: cel alb ca Yin Zen de exemplu. O singură dată l-am gustat, şi.. m-am îndrăgostit…

 

3.    Un vis de-al meu din adolescenţă: să cinez la apusul soarelui  pe acoperişul unui bloc de 16 etaje… şi nu e o cină simplă, ci una în doi. Deşi dacă stau să mă gîndesc mai bine, şi de una sngură îmi va fi bine. Meniu? Ah da!  Julien (preparat de mine desigur) şi un pahar cu cahor (mmm… vinul meu preferat).   Înebunesc numai de la gîndul  de a urmări astrul care pleacă la culcare şi eu sus, sus, sus…. la etajul 17, departe de gaze de eşapament, canalizări şi înjurături.

 

4.  Iar de pe acoperiş cobor direct în baie. Cada plină cu apă şi spumă, semiîntuneric, iar din camera alăturată pătrunde  muzica ambientală de pe timpul Cleopatrei. Şi chiar mă simt o cleopatră! Ba nu, nici cleopatra n-a făcut aşa baie- cu miere, ulei de santal şi aspirină efervescentă. Desfătarea tuturor simţurilor!

5.  Dans, dans dans… ca o cadînă din cele mai mîndre, din cele mai iubite şi rîvninte îmi place să dansez pe ritmuri îmbietoare de darbuka.  Aş dansa toată ziua… daţi-mi spaţiu, costum şi muzică…

 

6.  Şi iarăşi desprinsă din vise- hrănită cu dragoste  cu linguriţa… ca pe un copil mic… plăcere mai greu realizat căci e greu de găsit pe cineva care să  se apuce de hrănit un aşa copil mofturos ca mine…

 

7.  Arome, flori, uleiuri esenţiale… peisaj  în care pe o canapea stă lungită Silvia, înveşmîntată întrun caftan lung şi transparent, mîncînd ciocolată neagră şi ascultînd îndemînarea lui în  cîntecul armonios al chitarei… Divin!!!

Categorii: Din jurnalul unei studente la psihologie | 6 comentarii

De mîine

Duminică dimineaţă. Soarele luminează cu toată puterea lui… clipele frumoase au rămas departe în urmă, în ceaţă. Şi  amîn de azi pe mîine. Tot amîn. „Şi cînd ai de gînd să trăieşti?”. M-am prins la gîndul că meditez asupra verbului a trăi… În dex scrie astfel: TRĂÍ, trăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A se afla în viață; a exista, a viețui.  “Ai înţeles ce-am vrut să spun! Nu te fă într-o ureche!” Am înţeles. Am să încep să trăiesc… de mîine. Ce bine că de mine! “Care mîine?”, păi, MÎINE

Categorii: Din jurnalul unei studente la psihologie | 1 comentariu

Călătorie sentimentală

Deşi a trecut deja o zi, tot mai sunt  în starea  ceea de beatitudine, cauzată de călătoria din care nu demult m-am întors. Am  redescoperit un oraş, care, timp de 18 ani mă  găzduia cu blîndeţe, care îmi susţinea întremarea mea. Şi de fiecare dată cînd păşeam pe pămîntul lui, îi simţeam adierea de bun venit, simţeam de parc-aş fi… acasă…

Aici totul e altfel. Aici totul e simplu, aici oamenii sunt mai binevoitori… chiar şi cînii vagabonzi sunt calmi şi non agresivi, şi apropo, trec strada la trecerea de pietoni!!! Sau pot defeca în mijlocul  carosabilului… E frumoasă  Odesa. Am văzut-o altfel acum… pacă mai clar. Încă mai sunt impresionată de fuziunea dintre cultură şi tehnică; armonia dintre distinsul aur şi  banalul fier  e copleşitoare…

E frumoasă Odesa. Şi scările Potiomkin, şi Teatrul de Operă şi Balet , şi Muzeul de Arheologie, şi strada Deribasov,  şi gara maritimă, şi Colonadele şi  palatul Vorontov  fascinează prin graţia şi eleganţa emanată…

E frumoasă Odesa. Şi eu sunt hipnotizată, şi chinuită de remuşcări, cum de nu ţi-am văzut grandoarea pînă acum? Poate că ochii de copil au iertare. Sigur, mai ales cei de la Institutul Filatov…  ei ţi-au văzut nu doar frumuseţea, ci şi sufletul blajin  care i-a mîngîiat în clipe de cumpănă…

E frumoasă Odesa. Iar carnavalul fantastic!!!

 

P.S. Profunda recunoştinţă pentru această revelaţie ţi-o datorez doar ţie, V.

P.P.S. mai tîrziu vor apărea şi poze…J :*

 

Categorii: Din jurnalul unei studente la psihologie | 4 comentarii

În vremuri de răstrişte…

E a treia oară în ultimele 5 săptămîni cînd guturaiul face ravagii prin organismul meu…. Cică n-am imunitate…. poate aşa şi este, nu zic. Dar cînd încep toţi la o laltă să-mi dea lecţii de supraveţuire, mă omoară…

Aşadar, am întîlnit primăvara cu febră(37.8). Urăsc să fiu bolnavă, şi anume pentru faptul că arăt îngrozitor… un zombi în toată legea. Dar partea bună e că, acum îmi văd adevăraţii prieteni, şi le sunt profund recunoscătore celor ce mi-au fost alături. Nu pot să-mi ascund marea mea dezamăgire, avînd multe persoane apropiate care, chipurile „ar farce orice” pentru mine. Sunt dezamăgită, căci, chiar şi cerînd ajutorul(lucru foarte rar făcut de mine) am fost cufundată în uitare şi trecută temporar  în lista neagră. Iar acum mă întreb, pentru ce avem prieteni?

P.S. O vorbă bună chiar poate neutraliza o febră mare…

P.P.S. Lucrurile mărunte ne fac fericiţi…

Categorii: Din jurnalul unei studente la psihologie | 4 comentarii

Leapşă

M-am pricopsit c-o leapşă de la Strada de fluturi.  Şi pentru că oricun n-am chef de teme, mai bine fac ceva productiv decît să tai dracului bureţi. So:

1. De ce completezi leapşa asta?

🙂 Pentru ca am primit-o… si e prima de pe blogul meu…

2. Ce faci de obicei când nu ştii ce să faci?

Sparg veselă… calmează şi îţi face de lucru…

3. Ce vrei acum ?

Un “franţuzism” ca la carte, de la El…

4. Eşti dependent/ă de ceva ?

Îhî. Ciocolaăăăăăă

5. Renunţi uşor la principii?

Nooo!! Altfel n-aş mai fi Silvia.

6. Preferi să bei sau să fumezi când eşti stresat/ă?

Cînd sunt stresata, prefer să sugrum pe cineva

7. Ce citeşti acum?Îţi place?

Psihologia devianţei. Nu prea, urăsc să citesc pentru că “trebuie”…

8. Îţi place să faci dragoste ?

O_o  Cui nu-i place????

9. Citeşti cărţi erotice, pornografice?

Erotice- da, pornografice… există şi astfel de cărţi???

10. Care e cel mai interesant nume care ţi s-a dat vreodată ?

Silviuşa

11. Care e/ar fi  prima ta acţiune înainte de sex?

Ghiont… ghiont… Muşcătură în toată legea… sau zgîrîietură…mai degraba zgaraietură!

12. Faci sex din dragoste sau din plăcere?

Din dragoste pentru plăcere

13. Eşti masochist/ă?

Oleacă…tare

14. Ţi-ar plăcea un threesome? Sau , ţi-a plăcut?

NU! Consider că şi în doi se pot face lucruri interesante… dac-ar fi si al treilea… Ei bine, cred ca pur si simplu l-aş omorî de gelozie

15. Care e ultima piesă de teatru pe care ai văzut-o?

… nu-mi amintesc 😦

16. Preferi să dormi noaptea sau ziua?

Dacă noaptea găsesc o ocupaţie mai bună decît somnul…

17. Ai 3 oameni pentru care eşti gata să faci orice?

Da. Mama, Tata şi My White Rose

18. Vrei să omori pe cineva?

Cu mare placere aş face-o…

19. Ai fost vreodată muşcat/ă pâna la sânge ?

Da, pisica mea îşi exprimă astfel dragostea…

20. Care e ultimul film văzut ?

Nu am reţinut titlul… era un thriller despre  paranormal…

21. Ai umilit pe cineva vreodată ?

Da! Şi mi-a făcut placere!!! Pentru că o pisică  primind o lovitură, întoarce însutit… asta nu înseamnă că am să mai fac… dar dacă voi fi nevoita…

22. Vrei să fii preşedinte?

Nu.

23. Pierzi timpul aiurea ?

Uneori da, dar numai din cauza iresponsabilităţii altora.

24. Care e una din fanteziile tale perverse?

XD asta am să i-o spun Lui la ureche 😛

25. Îţi place leapşa asta?

Păi, cel puţin a salvat o viaţă de om(for Leya) 😀

26. Te crezi magnific/ă ?

Magnifică-nu. Superbă-DAAA!!!!

27. Ai ochi albaştri?

Da.

28. Eşti fericit/ă la momentul de faţă ?

Nu prea… Dar după ce fac itemul 24, am să fiu!

29. Trebuie să dai leapşa asta la 3 oameni.

Nathalee, Leya şi Alexandra 😛

30. Trebuie să-i anunţi prin comentarii.

Done.

31. Cine o ia trebuie să mai adauge o întrebare la urmă . Scrie aici şi întrebarea ta.

De cîte ori în viaţă v-aţi gîndit la durerea pisicii după ce aţi călcat-o pe coadă???

Categorii: Din jurnalul unei studente la psihologie | 11 comentarii

Cheia

de Andrian Paunescu

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa .
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand… luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si… basta!
Dar de iei un gen de usa , simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta …
Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
„Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui”?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta – dai un ban mai tragi odata
insa,dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata
A urlat la dansa cerul,cu o voce ca de crai:
Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.
Ce te temi mereu de usa ! o sa-mi spuneti cu temei!
Habar n-am: Bun! Perfect!
Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei… O groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important – la orice usa –
E sa se lovesca cheia si sa fie… jucausa.
Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de… sardele!
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sunt atitea chei pe lume, cheia „sol ” si cheia ” FA „,
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si… zicind cum zic batranii… la o tinerete noua,
Zici… privindu-ti… amintirea…”AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA! „

Categorii: Din jurnalul unei studente la psihologie | Lasă un comentariu

La mulţi ani Casandra!!!!!!

„ Uneori lumina noastră interioară este pe cale să se stingă, dar poate fi reaprinsă de o altă fiinţă umană.

Fiecare din noi datorează cele mai adînci mulţumiri acelora

care i-au făcut să reaprindă această lumină.”

 

Roşu. Parfum îmbătător. Stil. Bijuterii delicate. Toate acestea vorbesc despre o personalitate exceptională- despre profesoara mea, despre cea care o privesc cu admiraţie de fiecare dată cînd o văd, cea care este un model pentru mine, cea care m-a „dădăcit” în primul an de facultate. E cea care mi-a explicat cu ce se „mănîncă” psihologia.

Femeie. Mamă. Lector. Psiholog. Splendoarea feminităţii îngemănat cu fascinaţia înţelepciunii.

Farmecul magic al senzualităţii emanat divin…

Azi e o zi specială. Şi cu-această ocazie, sincere felicitări culese din propriul suflet, i le expediez ei. Mi-aş dori sa stralucească cu măreţie şi mai departe, pentru că o persoană ca ea, e o mare raritate…

Şi aş vrea sa-i mulţumesc: pentru zîmbet cald, vorbă bună, privire înţelegătoare… PENTRU TOT!!!!

La mulţi ani doamnă Şevcenco, şi toţi împliniţi!!!!

 

P.S. Întotdeauna ve-ţi rămîne NUMBER ONE!

Categorii: Din jurnalul unei studente la psihologie | 2 comentarii

Cine suntem?

„S-a întîmplat odată ca un pui şoim să crească pe lînga o gospodărie împreună cu păsările de aici, învăţînd de la ele tot ce trebuia să ştie: să cotcodăcească, să ciugulească, să lovească zgomotos din aripi, să se scalde jucăus în praf, crezînd cu tărie că este un pui de curte. Într-o zi, ajuns la apusul vietii sale, el ridică ochii spre cer. Sus de tot, în înăltimile străvezii, cu aripi puternice şi larg deschise, plana un şoim.

 – Cine e? întrebă bătrîna pasare o orătanie. E nemaipomenit! Cîtă putere şi fineţe! Cîtă poezie răspîndeşte fiecare mişcare!

 – E un şoim! Răspunse acesta. E regele tuturor păsărilor! Aşa a fost să fie: şoimul nostru a trăit şi a murit ca o pasăre de curte. Pentru că, de fapt, asta se credea. Pentru că, de fapt, nimeni niciodata nu i-a spus că este un ŞOIM!”

E important să ştim cine suntem, să ne căutăm şi să ne înţelegem… căci ce poate fi mai frumos decît momentul în care te regăseşti, cînd ştii cine eşti şi îţi cunoşti adevarata valoare….

Categorii: Din jurnalul unei studente la psihologie | Lasă un comentariu

Psihologul… Ăsta cine-i?

Terminînd primul an de studii, am  început să văd deja schimbări majore în profilul  personalitatii mele. În mare parte, cred că acestea sunt datorate facultăţii alese- Psihologie. Dar  subiectul pe care doresc să-l abordez în acest articol este altul decît propria autocunoştere.

Reîntîlnindu-mi foştii colegi, prieteni, sau persoane pe care nu le cunosc, ca reacţie la faptul că studiez  psihologie, au fost , în marea majoritate a cazurilor, exclamaţii de genul  „Wow, psiholog? Şi cine sunt eu?”, sau  „ia uite la mine,  ce poţi spune despre mine?”, sau „ da gîndurile le poţi citi?”. De fiecare data simţeam frustrarea  şi  mînia din cauza unor cuvinte banale nascute de prejudecăţile sociale. Percepţia generală şi uneori naivă asupra psihologului conturează portretul unui om întelept, cu privire adîncă pînă în sufletul şi mintea omului, ghicindu-le pînă în cele mai mici cotloane . Unii cred că el te poate influenţa dintr-o privire şi te poate schimba ca prin farmec, ca un vrăjitor care te hipnotizează îngînînd mantre tainice şi de neînţeles . Alţii îl văd ca pe un fel de confesor ideal , martor al nenumarate spovedanii, care deţine ingredientele secrete ale artei de a trăi şi în enorma sa grijă şi admiraţie pentru om le „aplică” fiecăruia după măsură . Pentru cei mai mulţi, prezenţa sa inspira un amalgam de stări şi senzaţii ăn care se împletesc nedesluşit precauţia, respectul, curiozitatea, teama, interesul, provocarea …

           Dincolo de această percepţie , cultivată uneori de experienţele vizionării unor surse cinematografice care exploatează aceasta imagine (a terapeutului care ascultă dintr-un unghi obscur confesiunile clientului de pe canapea sau creează momente pline de suspans prin regresiuni hipnotice), psihologul este un om care se aliniaza normalului si firescului . Deţine o familie , dorinţe , ambiţii , proiecte de viitor , griji şi dificultăţi . Este însă mai pregatit decît ceilalţi să se înţeleagă pe sine şi să utilizeze o serie de strategii pentru a-şi rezolva conflictele şi a-şi escalada dificultăţile . Graţie pregătirii sale profesionale , el deţine tehnici şi metode

ştiinţifice de care se foloseşte pentru a veni în sprijinul celor care apelează la serviciile sale . Ajutorul pe care el îl oferă nu constă (aşa cum de multe ori e greşit înţeles) în simpla rezolvare a problemelor clientului în locul său , ci în asistarea acestuia în procesul complex de sondare , identificare (si uneori de zamislire) în universul propriu a resurselor pe care le poate utiliza pentru a se elibera de suferinţa reclamată şi a-şi continua existenţa la un nivel calitativ superior.

Psihologul nu este un mag , ci un om de ştiinţă…
Practicile sale nu sunt oculte ci fundamentate pe cercetarile ştiinţifice…

Psihologul se pune în slujba artei şi ştiinţei , trăgîdu-şi seva din rigoarea omului de ştiinţă şi îmbrăcînd apoi haina  sensibilităţii şi creativităţii artistului…

Categorii: Din jurnalul unei studente la psihologie | 9 comentarii

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.