Suflet de pisica

Emoţii Matinale

Bună Dimineaţa!

… O imensă bucurie mi-a invadat sufletul, precum razele jucăuşe ale soarelui apartamentul. Tocmai m-am trezit, şi creieru-mi trimite  un semnal în chip de zîmbet de satifacţie a unei nopţi împlinite, a unei vieţi cu sens. E o dimineaţă caldă şi însorită, un bonus bunei dispoziţii. Şi de ce să nu profit din plin? Păi, mai întîi, corpu-mi prinde forma unei arcuiri pisicoase, şi mă-ntind eliberîndu-mă de amorţeala somnului. Simt cum fiecare părticică din mine se trezeşte vibrînd. Vibraţii variate ale diferitor sisteme se unesc  într-o simfonie condimentată cu o cafea aromată. Însă cel mai mult îmi place să-mi sorbesc cafeaua la balcon,  iar azi nu mă voi lipsi de o astfel de plăcere.  Încă mai sunt păsări care ciripesc încîntînd auzul. O dimineaţă aproape ideală… trăindu-mi satisfacţia propriei vieţi, contemplîndu-i drumul de pînă acum, îmi zic: mai am multe de făcut, şi cu siguranţă am să reuşesc, dovadă-i faptul că sunt aici, şi am în spate multe împliniri.

Îmi savurez în linişte cafeaua, într-o lume plină de minuni, cum ar fi vocea de copil ce se aude de pe terenul de joc, cum ar fi privirile îndrăgostiţilor de sub umbra nucului, cum ar fi… tonul de apel al propriului telefon. Şi prietenii sunt o minune a acestei lumi… toţi! Ei te învaţă, prin propriile lor fapte, un spectru larg de simţiri ce sculptează sufletul.

Îmi mai zic odată  „neaţa” privindu-mi reflexia în oglindă. Şi toată dragostea mea se revarsă, astăzi –  asupra podoabei capilare, întru-n pieptănat tandru, mîine- … poate asupra-unui „el”. Aşa ori altfel, mulţumesc lui Dumnezeu, pentru tot, pentru noul început, şi mai ales, pentru iluminare…

Anunțuri
Categorii: Suflet de pisica | 4 comentarii

***

Aseară te-am visat. Te-am visat, dar iarăşi nu te-am văzut. O imagine vagă, dar stăruitoare, mă face să-mi amintesc visul, să-mi amintesc de tine. Atîta vreme de singurătate mă face să-nebunesc la fiecare apariţie a ta…. în vis. De altfel nu te-am văzut niciodată. Însă eu te caut. Iar căutarea îmi pare o eternitate. O eternitate insuportabilă! Căci eu n-am nevoie de oricine, am nevoie de tine! De zîmbetul tău, de vocea ta blîndă, de braţele tale calde, de privirea-ţi senină, de dragostea ta…

Şi de cînd te caut, mi s-a-nbolnăvit inima. Devine tot mai slabă cu fiece clipă, şi tot mai uscată de atîta singurătate.

Dar eu tot te caut. Hoinăresc ca prin univers. Şi de fiecare dată cînd am impresia că te-am găsit, mirajul se risipeşte ca prin minune biciuindu-mi inima. Să nu te superi dacă ai s-o vezi aşa urîtă, ea nu-i vinovată cu nimic! Am zburat prin nebuloasele cosmice, am trecut prin găuri negre, am respirat vid. M-am întors în galaxia mea, în Calea care sper că duce spre tine, care mă mai hrăneşte cu speranţa de a te găsi.

Şi… te caut în fiecare privire pe care o întîlnesc, în fiecare suflet pe care îl văd… Sunt obosită şi mi-e frică…

… mi-e frică să te mai caut. Căci totul devine atît de complicat, iar în singurătate- insuportabil. Ştii, cînd zîmbesc, mi-e amar pe suflet. Atîţia au încercat să-şi apropie inima, însă au lăsat gol, au găurit-o, şi-au bătut joc de ea! Iar eu nu ziceam nimic. Pentru că naiva de mine, spera că fiecare din ei eşti tu. Şi aşa au trecut ani.. nu mulţi dar suficienţi ca să mă simt ca o bătrînică siguratică rămasă văduvă, numai că eu nu te-am pierdut, ci nici măcar nu te-am găsit!

Scumpul meu, eu… am obosit, dar tot sper că într-o bună zi te voi vedea, mă vei strînge în braţele tale, mă vei săruta dulce şi îmi vei spune cît de mult mă iubeşti… iar eu voi fi doar a ta, trup şi suflet!

Categorii: Suflet de pisica | 8 comentarii

„Focul Orientului” din Moldova.

Că timp încep să am din ce în ce mai mult, mi-am adus aminte blogul meu, abandonat pentru o vreme. Ce a fost pînă acum am să scriu în alt post, însă acum aş vrea să scriu despre cineva.

Despre o persoană specială, anume prin felul ei de a fi. E specială şi pentru mine, căci   cam de trei ori pe săptămînă îi întîlnesc blîndeţea din ochi şi focul din suflet. O profesoară minunată, tacticoasă şi energică. Se numeşte Irina Voitenco şi este profesoara mea de bellydance.

Am întîlnit-o cu un an şi ceva în urmă, cînd am păşit pragul studioului de dans oriental “Tadja”. Împlinindu-mi un vis din copilărie, am obţinut un mare “bonus” de a o cunoaşte. Nefiind iniţiată în ale dansului am fost uimită de răbdarea cu care explica fiecare mişcare, de blîndeţea zîmbetului ce mi-o acorda atunci cînd cădeam în deznădejdea că nu mi se primea nimic. Şi aşa, încet încet, cu îndrumările ei, am crescut puţin cite puţin. Şi tot aşa, încet încet, am început să cunosc ceva mai mult decît profesoara de la orele de dans. Am descoperit că are un suflet mare, sincer şi frumos. O femeie deosebită, inteligentă, seducătoare, rafinată şi foarte feminină! Dar cel mai important- o adevărată profesionistă!

Campioană naţională la bellydance la categoria profesioniştilor şi deţinătoarea titlului “Oгонь востока” în cadrul festivalului internaţional “Великий шелковый путь” din Sudac, Ucraina.

   Dansează în ansamblul de dans ţigănesc “Şatriţa”, şi, precum am scris şi mai sus e una din profesoarele de dans al studioului de dans oriental “Tadja”. Ceva date biografice găsiţi aici.

Foarte multe merite aş putea să i le atribui, însă cel mai recent şi  mai “oficial” este faptul că, Cupa Moldovei la Bellydance la categoria grupa mică dans sincron adulţi+seniori, am luat-o noi, elevele ei.
Niciodată nu s-a limitat strict doar la ore sau la “obiectul” care ni-l predă, ci întotdeauna am aflat lucruri interesante de la ea, de la diferite stiluri de dans pînă la anumite tradiţii orientale care explică

anumite mişcări din bellydance.

Astăzi, merg cu drag la orele de dans, căci primesc o plăcere dublă: de a dansa şi de a o revedea.
Mai jos, vedeţi nişte poze cu Ira (căci noi aşa ne-am obişnuit să-i zicem) şi vă veţi convinge: pe cît de diferită poate fi, tot mai minunată rămîne! Engoy!

Irina Voitenco şi elevele ei.

Categorii: Suflet de pisica | 1 comentariu

Nici  nu ştiu cu ce să încep…  învălmăşeală de gînduri în capul meu. În  trei zile am devorat  două cărţi… demult  n-am mai  simţit dulcea „înrobire” a lecturii. Acum parcă privesc lumea mai clar… dar nu asta  mă frămîntă acum. Simt că sunt foarte aproape de a-mi vedea visul cu ochii, deşi nimic din cele ce se întîmplă  nu oferă nici cea mai mică confirmare.

Dezordine în gînduri şi  forfotă emoţională. Lacrimi de bucurie, de tristeţe… de tot felul…

Şi dacă ceva mă doare, această mă face mai puternică. Am multe de făcut şi le voi face  cu orice preţ… numai un lucru îmi doresc, care, în fiecare seară înainte  de culcare  rostesc în chip de rugăciune- dragoste. Doamne, ajută-mă să scap de singurătatea din suflet şi dăruieşte-mi dragostea. Îţi mulţumesc pentru ceea ce am, căci am multe- părinţi şi prieteni atît de scumpi mie, dar  cred că e timpul ca să zbor alături de dragostea vieţii mele. Şi te rog, Doamne, dă-mi puterea de a-mi îmvinge orgoliul  şi înţelepciune pentru a trece furtunile… Restul le fac singură. Şi-aş mai vrea atîtea să spun… dar toate nu sunt nimic altceva decît nişte miorlăieli jalnice… iar eu m-am săturat de miorlăit… aş vrea să torc de plăcere.

Categorii: Suflet de pisica | 5 comentarii

Nostalgie

Sfîrşit de săptămînă.

Vineri.

… în grabă trec autostrada ca să prind 117.   Fluxul de maşini mă prinde pe banda ce desparte carosabilul. Instinctiv mă gheboşesc, şi-mi jur că nu voi mai trece niciodată drumul decît doar la treceri pentru pietoni.  Iau rutiera… huh… ce bine că am reuşit!

La gară, la fel în fugă, iau bilet la ruta greşită… Ce bine că s-a găsit o doamnă să facă schimb… şi mai spun că sunt ghinionistă…

AH… Casă, dulce casă… recunosc mirosul…. mama parcă mai mică s-a făcut…  tata… cu cîteva kilograme în plus… numa bun pentru matenitate… Casă, dulce casă…

Camera a rămas aceeaşi. Aceeaşi de cînd eram încă la liceu. Şi mereu caldă şi luminoasă, de parcă venirea mea a trezit-o la viaţă. E camera mea, acum transformată temporar în birou pentru mama. Liniştea ei cucereşte pe orişicine. E păstrătoarea a celor mai frumoase amintiri ale adolescenţei mele. E cea mai bună prietenă a mea, martoră a lacrimilor unor iubiri neîmpărtăşite, dar şi a celor mai trăsnite pozne.

Ca şi mine, în timp a devenit alta. Distinsă, sobră, rafinată pare să prindă personalitate. Şi singură…. ca şi mine.

Pînă şi aşternuturile răscolesc emoţii. Şi ceasul ticăie a bun venit. Iar eu mă cufund în cel mai liniştit somn, zîmbind.

 

Sfîrşit de săptămînă.

Duminică.

… nu vreau!! Dar NU VREAU să mă trezesc! Urăsc timpul, trece atît de repede! Micul dejun îl iau în cameră. În Camera Mea! În camera mea, unde nici febra nu îndrăzneşte să mă atingă.

…120km/h şi la un pas de a face un accident. Începe să mă doară tot corpul. Ochii, capul… respir cu greu… slăbiciune totală. Gata! Mîine merg la medic!( sunt doar cu gîndul)

 

Febră.

Au deconectat energia termică! Şacalii, eu am febră măi! Plătesc sume nebune, şi stau cu febră lîngă caloriferul arctic. Urăsc, urăsc pe toţi.. iar singură, iar departe… singură, departe, singură….

 

 

P.S Paracetamol? Pe dracu!!! Nu mă ia… ;(

 

Categorii: Suflet de pisica | 1 comentariu

… o imensă responsabilitate să supravețuiești și să dai naștere, și să mă iubești, Mamă, să nu uiți să mă iubești, mai presus de orice altceva, am nevoie de tine, de dragostea ta, fără de care  fragilitatea mea m-ar putea face să pierd însuși dorința  de a trăi…

Taltos, Anne Rice

Categorii: Suflet de pisica | Lasă un comentariu

Jurnal Intrauterin

„Cineva care ar fi fost născut este plecat”

1 februarie. Azi viaţa mea a început… părinţii mei nici nu-mi bănuiesc existenţa. Sunt atît de mică, dar totuşi SUNT!! Şi sunt fetiţă! Totul e hotărît deja! Voi avea ochi albaştri şi păr blond.

14 februarie. Unii zic că, încă nu sunt acea fiinţă umană, că există doar mama mea… Dar precum o fărîmăde pîine este tot pîine, la fel şi eu, sunt un mic omuleţ…

20 februarie. Încep să cresc… se întîmplă foarte repede, nici nu reuşesc să-mi dau seama… viteză… mă grăbesc să cresc, să cunosc tot… să trăiesc!

27 februarie. Ah… începe să-mi bată inima, am deja o inimă!! Propria mea INIMĂ, şi ea BATE!

Şi ochii! Mămico, deşi mai am mult de aşteptat, sunt nerăbdătoare să te VĂD!

7 martie.Iată, deja am mînuţe… acele mîini care te vor cuprinde, mămico! Care te vor mîngîia!

…mînuţe aşa de mici, dar care vor face lucruri mari!!!

15 martie. Pot să mă mişc… ştiu că nu simţi încă, mămico, dar deja încep să mă mişc!!!

21 martie. Abia azi, mediculi-a spus mamei că trăiesc sub inima ei… Cred că e enorm de fericită… Mămico, eşti fericită??

25 martie. Cred că mami şi tati se gîndesc la numele meu… dar ei nici nu bănuiesc că eu sunt fetiţă. Aş vrea să mă cheme Victoria, pentru că voi învinge tot! Deja sunt aşa de mare…

30 martie. Aici e cald şi bine, însă cînd mă voi naşte, voi vedea lumina şi culorile lumii…

Dar cel mai mult aş vrea să văd chipul mamei mele… Mămico, cum eşti?

7 aprilie. Cred că mami deja îmi simte inimioara… bate atît de rapid..

15 aprilie. Mămico, curînd vei vedea ce fetiţă voinică sînt!! Îmi vei simţi mişcările… voi creşte mare şi puternică… Şi-ţi voi dărui toată iubirea mea, pentru că tu mi-ai dăruit cel mai de preţ lucru- Viaţa.

22 aprilie. Mămico! Vei avea o fiică minunată!

5 mai. Astăzi… mama mea… Am fost omorîtă de propria mea mămică…

Categorii: Suflet de pisica | 3 comentarii

Orhidei

Cînd vei trece pe la mine,

Să nu uiţi buchetul de orhidei…

Căci sedusă fiind de tine,

Mă vor salva, ca de-obicei …

Înebunită de parfumul tău,

Înecată în ochii tăi albaştri,

Singura salvare va fi

Buchetul de tandre orhidei…

Categorii: Suflet de pisica | 5 comentarii

Vis

„Sleep sweetie”… asta îmi spuneai de fiecare data cînd mergeam la somn…  azi adorm singură, dar vocea ta îmi rasună în minte ca un ecou al amintirilor drăgălaşe… ca o boare de vînt ce se joacă în părul meu… ca o bătaie vitală de cord…

Ieri eram în braţele-ţi calde… azi dorm singură…

…Sunt o copilă, aveai dreptate!! Sunt o copilă naivă, care nu se mai satură să te privească, să te guste, să te sorbească din priviri… Sunt o copilă adorabilă… şi neajutorată fără tine!

…azi dorm singură, pentru că nu mai eşti, pentru că eşti foarte departe…

Azi dorm singură, faţă-n faţă cu propriile gînduri, griji… Realizez golul imens inexistent pînă acum… realizez ca  azi sunt mai singură ca niciodată şi… plec la somn, cu speranţa ca în vis te voi vedea, alături, zimbind, iar  vocea-i angelică îmi va mîngîia sufletul zdrenţuit de dureri!!!

Şi acolo îmi cînţi cîntece de leagăn, iar eu fac mofturi ca nu vreau să adorm, că vreau să mai stau cu tine…Vezi, şi vîntu-ţi cere îndurare! Şi frunzele plopului şoptesc rugăminţi… şi eu te rog  fierbinte- Rămîi!! Căci altfel nu mă voi trezi niciodată!!!!!

Categorii: Suflet de pisica | 6 comentarii

Porcelain

Moby

In my dreams I’m dying all the time
As I wake its kaleidoscopic mind
I never meant to hurt you
I never meant to lie
So this is goodbye
This is goodbye

Tell the truth you never wanted me
Tell me

In my dreams I’m jealous all the time
As I wake I’m going out of my mind
Going out of my mind

P.S.  My heart isn’t  made of stone…
P.P.S.  Am înţeles ca te-ai dezobişnuit să tastezi numărul meu….

Categorii: Suflet de pisica | 2 comentarii

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.